Cetăţenii: un manifest

Parte I

Am tipărit des cuvântul Democraţie. Şi cu toate acestea nu pot să exprim îndeajuns faptul că încă ne scapă adevăratul lui sens, fiind încă latent; nu înglobează încă rezonanţa şi furia evenimentelor din care s-a născut, fie din stilou sau prin viu grai. Este un cuvânt extraordinar, a cărui istorie, cred eu, rămâne nescrisă, pentru că această istorie nu a avut încă loc.

Walt Whitman, ‘Viziuni democratice’

Democraţia este latentă, dar chiar şi aşa termenul de ‘cetăţean’ păstrează o urmă de mister. A acţiona în calitate de cetăţean înseamnă a exprima un ideal de egalitate; a gândi din punct de vedere civic înseamnă a fi conştient de influenţa pe care o are acţiunea întreprinsă individual. Acest manifest îşi doreşte să schiţeze caracteristicile principalilor deţinători ai cetăţeniei, şi să sublinieze câteva dintre limitele care împiedică o mai mare participare civică. Abordarea folosită este mai mult sugestivă decât prescriptivă, în ideea că comportamentul nu este codificat prin lege ci este cultivat prin acele deprinderi sufleteşti care se formează în baza mediul în care trăim şi a eticii adoptate.

Cetăţenii naţiunilor moderne de stat trăiesc într-o eră a conexiunilor imediate şi cu toate acestea ne simţim deconectaţi, ca şi cum suntem ignoraţi de principalele reţele de putere. A noastră este viaţa care odată ne-a fopst răpită, îngrădiţi într-un spaţiu în careen manifestăm civic prea puţin; într-un loc în care persoanele îşi declară interesul public şi îşi recunosc reciproc statutul de cetăţeni. Conceptul de democraţie ca şi proiect comun a fost înlocuit de o viziune care înrădăcinează motivaţia umană în dorinţa pentru competiţie şi vorbeşte despre individ şi societate ca şi cum ar fi în tabere opuse. Această viziune cultivă o atitudine de suspiciune şi explică modul în care o societate atât de prosperă a putut deveni atât de sceptică vizavi de propriul potenţial. Tendința de şic cinic de ultimă modă este ca un sirop care se infiltrează în fiecare por al organismului politic, secându-l de putere şi subminându-l spiritual. Acum că încercăm să revitalizăm etica socială, am putea lua în considerare sfatul unui cetăţean anonim: “Hai să lăsăm pesimismul pentru vremuri mai bune”.

Cetăţenia este o limbă comun care uneşte dialectele unor identităţi diferite. Puterea de a reuni societăţile depinde la nivel universal de cultura civică, care este subminată prin discrepanţele persistente din educaţie, sănătate şi prin nivelul de bunăstare financiară. În multe democraţii parlamentare, diviziunea este exacerbată de către clasa politică care – contrar propriilor idei – rămâne profund suspicioasă apropos de electorat. Un mediu care ar putea duce la o asociere civică ar avea nevoie de o distribuire radicală a puterii, departe de modelul prezent de centralizare în funcţie de piaţă, care reiese, în mod paradoxal, din neîncrederea atât a statului cât şi a individului. Prin transferarea dreptului de decizie către piaţă şi implementarea politicii unor manageri înstrăinaţi de situaţie, capitalismul liberal a golit sfera publică, dezmembrând infrastructura democraţiei sociale şi dezgolind societatea de comuniunea civică. Acest aranjament a depreciat legăturile de încredere care sunt moneda de schimb în schimburile civice – un deficit care crează şi perpetuează necuviinţa, şi aruncă neîncredere asupra posibilităţii de a avea relaţii reciproce. Dacă ne dorim să făurim o identitate civică, este nevoie ca mai întâi să ne gândim la abilitatea persoanelor de a deveni cetăţeni creativi şi cu putere de decizie. Numai aşa putem stabili premisele unei treziri la viaţa a spiritului civic care să transforme viaţa democraţiei.

Ridicarea capitalismului autoritar în fostele state comuniste aduce în centrul atenţiei momentul în care trebuie să decidem puşi în faţa unei democraţii care se clatină: o alegere între o abordare care facilitează factorul de decizie – şi insistă ca cetăţeanii participă activ – şi una care îl restricţionează şi cere negarea acestuia. În cadrul modelului represiv, individul îşi primeşte drepturile pentru libertăţile acordate în calitate de consumator, devenind subiectul unei servituţi uşoare, odată ce i-a fost interzisă o formă de libertate civică mult mai îndestulătoare. Valorile societăţii noastre actuale pot să ne îndrepte într-o anumită direcţie, dar a ne concentra atenţia asupra scopurilor materialiste nu se potriveşte cu nevoile spirituale şi sociale ale unei societăţi din ce în ce mai puţin unită. În loc să susţinem capacitatea cetăţeanului de a empatiza, cultura consumatoristă îl face să se comporte copilăreşte, menţinându-l într-o stare continuă de copilărie. Această formă de atitudine părintească înţarcă individul de la propriile dorinţe: redus la tăcere ca cetăţean, încearcă să se exprime ca şi consummator numai ca să fie prins într-o spirală turbulentă întreţinută de sentimental de nemulţumire şi de dorinţa de mulţumire imediată. Pe măsură ce consumatorismul îngroaşă mândria de sine, uimeşte imaginaţia; ideologia individualismului pe care o promovează a fost mai eficientă în a înăbuşi individualitatea decât orice altă cultură a conformităţii, în parte datorită faptului că îşi asumă aproape toate formele de rebeliune. Şi într-adevăr, mare parte din energia noastră creatoare este canalizată înspre consum că a devenit dificil chiar şi să ne imaginăm un alt fel de a fi. (Acesta este de fapt paradoxul egalitarismului: în faptul că egalitatea condiţiilor duce la o mai mare diversitate de exprimare). A refuza participarea în nesfârşita rasă a achiziţiilor nu înseamnă a-ţi întoarce spate lumii, ci dimpotrivă înseamnă că o descoperi, o vezi pe ea şi pe locuitorii ei convieţuind în armonie.

Evoluţia unei conştiinţe civice necesită o tranziţie de la democraţia de consum la democraţia civică, plecând de la o abordare care imită piaţa la una care plasează libertatea de a lege într-un cadru de etică. În momentul de faţă, persoanele sunt consumatoare de politică publică, nu participanţi la formarea acesteia; li se cere să îşi exprime opinia dar nu participă cu nimic în stabilirea întrebărilor sau în formularea termenilor de dezbatere. În consecinţă, rolul poate să fie unul dublu – pot alege între a cumpăra şi a nu cumpăra – şi în final unul pasiv, mai ales într-un mediu atât de puternic mediatizat de un al patrulea stat comercial. De cealaltă parte, democraţia civică este deliberativă şi activă – pretinde, mai mult decât îşi doreşte – în ideea că însuşi cetăţenii sunt transformaţi prin asumarea angajamentului politic. În vreme ce democraţia consumatorilor îşi are rădăcinile în inegalitatea evidentă a pieţei, democraţia civică pleacă de la premisa că cetăţenii sunt parteneri egali; şi de la faptul că avem gusturi diferite în calitate de consumatori, împărţim aceleaşi aspiraţii civice – pentru spaţii publice curate, servicii locale de bună calitate, o viaţă culturală diversă şi bogată. În centrul acestei transformări stă crearea culturii civice, o cultură care înalţă, experimentează şi se naşte din aspiraţii înalte. Şi mai presus de toate, o cultură civică este cultura recunoaşterii reciproce, prin faptul că etica sa principală este interpdependenţa. Aceasta plasează contribuţia civică înainte de acumularea privată, nefiind o simplă chestiune de remuneraţie - profesorii, de exemplu, primesc o răsplată care nu poate fi cunatificată material – ci în felul în care apreciem şi acordăm sens vieţii. În mod crucial, această cultură recunoaşte faptul că o discrepanţa în aspectul financiar afectează fiecare cetăţean; şi faptul că faţa ascunsă a suferinţei ar fi putut foarte bine să fie, sau ar putea fi chiar faţa noastră.

Un manifest trebuie făcut ca atare dacă ţinteşte să îşi atingă scopul, şi scopul implică desăvârşire şi revizuire prin acţiune civică. Cel mai recent efort al cetăţeniei poate foarte bine fi considerat şi cel mai interesant de până acum, întrucât obstacolele se regăsesc în viaţa de zi cu zi, ca rezultate ale obişnuinţei şi ale unei moşteniri indulgente. Scepticii comentează pe marginea faptului că democraţia a fost deja scrisă, că steaua ei este de acum eclipsată şi că a venit vremea acestei generaţii să îşi joace ultima carte. Cu toate acestea, o astfel de viziune subestimează chemarea idealului civic – de a căsători viaţa bună cu binele de rând – şi dorinţa noastră de a prelua, şi chiar de a râvni la sarcini greu de îndeplinit. Omul Economic, cu limitele lui marginalizate de calcule şi de stilul de viaţă abrupt şi egoist, este incapabil să surprindă aspiraţiile ambiţiei umane. Din umbrele acesteia reiese însă o fiinţă şi mai nobilă: Omul Civic, un animal social care vede lumea de dincolo de propriul sine. Acestă recunoaştere a bogaţiei noatre comune poate să trezească imaginaţia civică; născută din conştientizarea faptului că arta de a trăi se formează nu prin izolare ci prin şi pentru ceilalţi – într-o societate care are curajul să rămână fidelă cuvântului Democraţie, şi ai cărei cetăţeni pun în acţiune termen în fiecare zi.

Parte II

• Un cetăţean poate fi cetăţean în orice loc şi în orice moment.
  
  
• Statutul unui cetăţean nu este definit de către guvern şi nu derivă din stat: există prin virtutea societăţii în sine. Identitatea sa ca cetăţean transcende poziţia geografică şi genul, sexualitatea sau etnicitatea, profesia şi religia; și nu ca pe un aspect legat de origine sau afiliere.
  
  
• Cetăţeanul evoluează, şi pe parcursul acestui process îmbogăţeşte societatea. Cetăţenia nu este niciodată statică ci se formează prin fiecare acţiune şi interacţiune.  Fiecare cetăţean îşi reînnoieşte cetăţenia în fiecare zi. 
  
  
• Cetăţeanul apreciează spaţiul public. Pentru el acesta nu e un spaţiu prin care doar trece ci este un spaţiu în care locuieşte, schimbă informaţii şi creează. Are grijă de el, şi se îngrijeşte de arta şi arhitectura lui.
  
  
• Cetăţeanul protejează şi păstrează mediul înconjurător, şi evaluează impactul pe care îl are asupra ecosistemului global și local. Cetăţenii sunt conştienţi de natura fragilă a bio-diversităţii: pierderea speciilor este ireversibilă şi de neînlocuit, şi nu poate fi compensată prin profit şi înnavuţire, nu contează cât de mari sunt acestea. Cetăţeanul este un intendent  - nu proprietar – al Pământului şi se gândeşte la planetă ca la o casă comună şi nu ca la o resursă care trebuie epuizată. Lucrează în cadrul comunităţii pentru a crea un spaţiu viu de locuit, primitor şi sustenabil, fără prea multă poluare fonică, a aerului sau a soarelui. 
  
  
• Cetăţeanul deţine puterea. Şi o exercită în fiecare zi, în mod activ prin faptul că face alegeri şi pasiv prin neglijare. Cetăţeanul are în vedere efectele pe care le are această putere asupra altora şi nu abuzează de ea: îşi respectă puterea şi pe cea a concetăţenilor lui.
• Cetăţeanul nu este o persoană cinică. Cinismul este refugiul celor lipsiţi de putere.
  
  
• Cetăţeanul crează condiţiile în care cetăţenia poate înflori. Luptă împotriva înstrăinării, apatiei şi decăderii sociale şi luptă să cultive propriul sens civic.
  
  
• Cetăţeanul nu respinge politica datorită neajunsurilor create de politicieni. Cetăţeanul este un animal politic.
  
  
• Cetăţeanul votează şi îşi încurajează concetăţenii să facă același lucru. Urmăreşte îndeaproape campanile electorale şi se foloseşte de fiecare oportunitate pentru a chestiona politicienii cu privire la istoricul lor şi promisiunile făcute. Cu toate acestea, cetăţenii recunosc şi limitele impuse de biroul electoral, şi că alegerile sunt un mod de exprimare, şi au grijă să susţină zilnic posibilitatea unei schimbări mai ales în zonele mai puţin flexibile, unde voturile nu sunt luate în seamă şi vocile rămân neascultate. 
  
  
• Cetăţeanul este o persoană internaţională şi luptă pentru libertate, egalitate şi dreptate în fiecare colţ al lumii. Cetăţenii nu subestimează niciodată importanţa propriilor alegeri: nici o acţiune nu rămâne fără urmări.
  
  
• Cetăţeanul este conştient de implicaţiile etice ale propriului consum; de impactul său asupra drepturilor muncii, animalelor şi mediului înconjurător. Cetăţenii realizează că standardele universale în aceste domenii sunt parte integrantă a unui sistem de schimb, şi sunt parte din terenul de joc al economiilor în dezvoltare. 
  
  
• Cetăţeanul înţelege cum funcţionează şi se depreciază pieţele, şi cum guvernele pot lucra pentru a preveni declinul acestora. Cetăţenii se opun favoritismelor şi cer ca infrastructura civică de bază să funcţioneze în baza unui drept de proprietate comun.
  
  
• Cetăţeanul promovează democraţa la locul de muncă, aducând modele de lucru comune cum ar fi proiectele cooperatiste și mutuale. Cetăţenii susţin mecanismele care îi plasează în centrul procesului decizional, cum ar fi bugetarea şi juriile cetăţenilor şi alegerea câștigătorilor ca modalitate de a dezvolta un spirit cetăţenesc angrenant şi vizibil.
  
  
• Cetăţeanul este prezent, nu reprezentat; şi este reprezentat cu accordul lui.
  
  
• Cetăţeanul nu ia în seamă descrierile rasiste şi cu tentă sexuală din mass-media sau din piaţă, şi luptă împotriva curentului care transformă persoanele în indivizi comozi şi infantili.
  
  
• Cetăţeanul încurajează integritatea spaţiului public, ca o locaţie neutră neacaparată de mărcile corporatiste. În acest sens, cetăţenii susţin restricţiile impuse asupra publicităţii în domeniile în care nu se pot apăra de spam, cât şi a celor impuse pentru marketingul ascuns care vizează copii.
  
  
• Cetăţeanul este un internetist care priveşte internetul ca pe o sursă de angajament civic. Cetăţenii tratează spaţiul cibernetic ca pe o extensie a realităţii şi doresc ca acesta să rămână un loc public care beneficiază de reguli egale privind traficul asupra informaţiilor şi platformelor de informare.
  
  
• Cetăţeanul este sensibil la felul în care sunt prezentate şi prioritizate ştirile şi la felul în care le discerne. Cetăţenii se informează folosind diverse surse având în vedere dezvoltarea în acest plan atât la nivel local cât şi internaţional şi cer editorilor să își întemeieze spusele cât mai bine mai ales în ce priveşte evenimentele cu efecte pe termen lung. Jurnaliştii înţeleg că influenţa lor este extraordinară şi că impart un simţ al responsabilităţii în ce priveşte informaţiile transmise – şi care nu poate fi subminat de obligaţiile comerciale ale meseriei. La rândul lor, cetăţenii sunt atenţi la deprivarea de libertate a presei. 
  
  
• Cetățeanul realizează faptul că problemele sociale și politice sunt deseori complexe, și nu caută neapărat răspunsuri ușoare la întrebări dificile. 
  
  
• Cetăţeanul se confruntă cu o teamă de cultură, aşa cum se manifestă ea în stradă şi în presă. Cetăţenii protestează împotriva aprobării supravegherii ca parte integrantă din viaţa de zi cu zi, şi împotriva oricărei alte forme de atac la libertăţile civile, mai ales în numele celor care nu îşi pot apăra singuri drepturile.
  
  
• Cetățenul respectă legea și se familiarizează cu procesele aferente acesteia. Învață care este traseul urmat de lege de la idee, dezvoltare și până la modul în care aceasta poate fi contestată.
  
  
• Cetățeanul este vigilent când vine vorba de influența nedomocratică în viața publică și atrage atenția asupra pericolului monopolurilor care afectează dezvoltarea societății civile. Cetățenii cer accesul la liberă exprimare în mass-media, în baza principiului că o societate deschisă nu este neapărat și democratică, dar că o democrație  este – prin natura sa – deschisă. Cetățenii cer politicienilor să fie transparenți în ce privește rolul lobbyului pe care îl fac în formularea și implementarea politicii adoptate.
  
  
• Cetățeanul studiază felul în care instituțiile la nivel local, național și internațional afectează viața cetățeanului de rand, și cum pot deveni acestea mai democratice și de încredere.
  
  
• Cetățeanul are o privire cosmopolită: combină abordarea universală asupra eticii cu aprecierea anumitor modalități de a privi lucrurile. Cetățenii resping ideea de cercuri închise și relativismul cultural, și se opun segregării spațiului public – fie sub forma ghetourilor sau a comunității îngrădite.
   
  
• Cetățeanul privește inegalitatea ca pe o barieră împotriva coeziunii sociale care limitează accesul la oportunitățile persoanelor din toată lumea.
  
  
• Cetățeanul ajută la crearea unui mediu în care persoanele sunt conștiente de – și atente la – sănătatea lor fizică și mentală și în care accesul la tratamente este universal valabil beneficiind de accordare gratuită. Cetățenii se educă în protecția și prevenirea, atât în calitatea lor de persoană privată cât și publică și să contribuie pe cât posibil cu donarea de sânge și organe. Cetățeanul este conștient de greutățile pe care le întâmpină cetățenii cu dezabilități și face lobby pentru ca aceștia să aibă un acces mai mare în zonele publice: un cetățean responsabil ameliorează pe cât posibil viața celorlalți cetățeni. 
  
  
• Cetățeanul nu susține o cultură fără prea mari așteptări. Cetățenii sunt ambițiosi – atât pentru dezvoltarea personală, pentru bunăstarea comunității dar și pentru dezvoltarea societății.
  
  
• Cetățeanul este professor și student și susținător înfocat al educării constante de-a lungul vieții. Cetățenii se opun transformării educației într-o formă de marketing și subliniează cât de importantă este dezvoltarea unei gândiri creative.
  
  
• Cetățeanul studiază reușitele umane, ca să cunoască mai bine potențialul concetățenilor săi.
• Cetățeanul studiază răutatea și cruzimea omenească, ca să cunoască potențialul concetățenilor săi în acest sens.
• Cetățeanul studiază viața printre altele.
  
  
• Cetățeanul este curios să învețe despre alte culturi și civilizații și profită pentru a călători și a învăța limbi străine noi.
  
  
• Cetățeanul tratează străinii ca pe concetățenii săi. Privește alte persoane ca cetățeni în mișcare, și propria cetățenie ca o obligație a angajamentului său civic.

• Conștiința cetățeanului acționează ca o busolă personală. Cetățeanul empatizează și privește empatia ca pe o precondiție a prejudecății, nu ca un substituent al acesteia.
  
  
• Cetățeanul susține ideile diverselor tradiții religioase și (astfel) respinge dogmele. Este deschis astfel încât să judece și să își pună întrebări, folosindu-se de puterea imaginației.
  
  
• Cetățeanul se gândește la univers și spațiu pentru a înțelege mai bine de unde provenim și cine suntem cu adevărat. Cetățenii privesc explorarea universului drept cea mai înaltă aspirație și expresie a ambiției umane, cât și ca pe o poartă către colaborarea globală. Mai mult, în acest fel reușim să înțelegem mai bine biosfera Pământului și acționăm ca un catalizator pentru invovațiile tehnologice și științifice.
  
  
• Cetățeanul nu tratează orice activitate ca pe o tranzacție. Știe că un lucru valoros nu este neapărat și util și că de multe ori activități ce par profitabile pot să nu aducă nici un câștig.
  
  
• Cetățeanul este interesat de artă și valorifică opinia proprie în acest sens la nivel universal. Înțelege faptul că arta ajută cetățenii să se integreze mai ușor în lume și recunoaște capacitatea persoanelor de a distinge frumusețea, de a inspira empatie și de a ilumina demnitatea umană. Se asigură de faptul că cetățenii fac cunoștință cu arta de la vârste fragede și sunt încurajați să pună întrebări și să experimenteze în acest sens.
• Cetățeanul este interesat de știință și valorifică opinia proprie în acest sens la nivel universal. Conștientizează faptul că știința ajută cetățenii să se integreze mai ușor în lume, și recunoaște capacitatea acestora de a pune în valoare natura, de a dezvolta cultura, și de a îmbunătăți calitatea vieții. Se asigură de faptul că cetățenii fac cunoștință cu știința de la vârste fragede și sunt încurajați să pună întrebări și să experimenteze în acest sens.
  
  
• Cetățeanul își auto-impune să fie independent din punct de vedere mintal, știind că această provocare este una continuă. Îndrăznește să treacă de noi bariere, conștient că explorarea este calea spre inovare.

• Cetățeanul examinează problemele ce apar din dezvoltarea tehnologiei bio-medicale și cere ca informațiile cu privire la genetica universală să fie puse la dispoziția publicului larg. Cetățenii susțin dezbateri pe teme etice pentru a răspunde întrebărilor de autonomie și non-conformism și ia măsuri – dacă este necesar prin intermediul legii – pentru a se asigura că persoanele au dreptul la o identitate independentă.
  
  
• Cetățeanul reflectă asupra definiției cetățeanului. Discută cetățeania cu cei de o seamă și propune modalități prin care aceasta poate fi îmbunătățită.
  
  
• Cetățeanul este un model și este atent la influența lui asupra cetățenilor mai tineri în special. Este conștient de puterea exemplului și de felul în care societatea definește și premiează reușitele. Cetățenii oferă un mediu sigur și încurajator pentru copii, fiind foarte atenți la dezvoltarea acestora, vorbindu-le despre conceptul de cetățenie. 
  
  
• Cetățeanul apreciază contribuția generațiilor anterioare. Studiază felul în care acestea au luptat pentru reușitele lor și comemorează sacrificiile acestora, atent la responsabilitatea pe care o are fiecare generație față de următoarea. Depune eforturi pentru a stabili condițiile care să permită cetățenilor în vârstă să trăiască cu demnitate și consideră că eforturile pe care le depune vin dintr-un sentiment de reciprocitate nu de milă și caritate.
  
  
• Cetățeanul recunoaște importanța recunoașterii. Cunoaște contribuțiile făcute de concetățenii săi chiar dacă personal, nu caută să fie premiat pentru fiecare activitate întreprinsă.
  
  
• Cetățeanul este mai exigent cu sine însuși decât este cu concetățenii săi.
  
  
• Cetățeanul cultivă spiritul cetățenesc. Înțelege că exercițiul civic este un obicei și că fluența vine în timp odată cu practica acestui exercițiu.
  
  
• Cetățeanul aspiră, mai mult decât orice, să fie cetățean.

Benjamin Ramm
Londra
Primăvara anului 2011
 
Traducere de Melania Tudorancea
noiembrie 2011
 

Note on Gender  Îmi pare rău că nu pot prezenta acest manifest într-un limbaj neutru care să nu facă referire neapărat la un el sau o ea; folosirea unui termen neutru ar fi fost de preferat, dar în engleza moderna folosirea unui astfel de termen ar părea arhaică şi impersonală. Şi deşi documentul în general înglobează o formă acceptată de gen masculin, conştientizează neajunsurile acestei abordări şi cititorii sunt încurajaţi să înlocuiască acest termen în funcţie de situaţie. Traducătorilor li se cere să adopte pronumele neutru atunci când acesta este folosit într-un limbaj modern.